Despre nastere si alegerea maternitatii in care am nascut

24 May

Vis-a-vis de nastere, recunosc ca am pornit gresit… adica nu m-am prea documentat! Gravida fiind, am preferat sa citesc despre probleme in timpul sarcinii decat despre nastere si alaptare…si rau am facut! Noroc ca Dumnezeu le-a randuit pe toate si pana la urma a iesit bine πŸ™‚

Revin la subiect. Alegerea maternitatii a fost dificila… Oscilam pe de o parte intre o maternitate privata, cu conditii decente si un tratament uman, iar pe de alta parte era falsa siguranta a clinicii Ginecologie 1 din Cluj Napoca, maternitate de grad 3, adica bine utilata in caz de urgente. Plus ca era vorba si de partea financiara, suma de 1100 de euro nefiind tocmai neglijabila (acesta este costul unei nasteri normale la clinica Gynia din Cluj). Asta in cazul in care nu e nevoie de cezariana, ca atunci imi usuram cardul de 1500 de euro. Ca sa nu o mai lungesc, am oscilat de zeci de ori intre Stat si Privat, m-am gandit si razgandit si am luat decizia sa nasc in regim privat. Si imi pare nespus de bine! De ce? Pai pentru ca:

– sotul meu a fost cu mine pe toata durata travaliului, m-a incurajat si m-a mangaiat (atunci nu am realizat cat de important a fost acest lucru). Este esential sa ai in acele momente un chip familiar langa tine, sa fii pupata si iubita, sa te simti in siguranta printre straini si halate albe!

– am fost singura in salonul de travaliu, am avut baie proprie, minge de travaliu, am fost lasata sa ma misc, sa ma exteriorizez. Nu m-am simtit nicio clipa rusinata sau expusa unor situatii penibile

– moasa a fost de milioane! Un om minunat care m-a incurajat si s-a purtat extrem de cald si de frumos, cred ca ii datorez de altfel parte din gustul dulce cu care am plecat acasa. M-a mangaiat, m-a incurajat, a povestit cu mine, a fost OM si dupa aceea cadru medical. Ii multumesc!

– dupa nastere am primit destul de repede copilul la san inca din sala de travaliu unde ma odihneam inainte sa fiu transferata in salon (sub o ora) si am fost incurajata sa alaptez

– tot acolo am primit MANCARE si CEAI, ceea ce a contat enorm! Eram lihnita si epuizata si am savurat acea mancare Β ca pe cea mai de pret delicatesa

– sotul meu a lipsit de langa mine doar in momentul efectiv al expulziei, dar a putut sa o vada pe M. chiar dupa ce “a iesit”, sa o pupe si sa verse desigur o lacrima πŸ™‚

– pe toata durata spitalizarii am avut conditii minunate, sotul mi-a fost alaturi toata ziua, am avut acces nelimitat la bebelina, mancare foarte buna, televizor, pat care se ridica (ceea ce a contat enorm pt ca aveam epiziotomie si altfel ar fi trebuit sa mananc in picioare). Pentru mine, acest confort a contat.

– cu foarte mici si neglijabile exceptii, am fost tratata minunat si uman, m-am simtit ca intr-o famile, fiind o clinica mica. De unele asistente efectiv m-am atasat, si ele la randul lor de noi πŸ™‚ Am povestit cu ele, mi-au dat sfaturi foarte bune si unora jur ca le duc dorul. Ca dovada, de fiecare data cand ne-am intors la clinica ne-am bucurat de revedere si si-au adus aminte cu drag de noi

– am plecat acasa fericita! A fost foarte fain in maternitate din toate motivele enumerate mai sus! Mai ca nu mai voiam sa plec! Pentru acest lucru, pentru dragul cu care imi amintesc de nastere si de zilele urmatoare, a meritat sa dau fiecare leut!

Din pacare insa, trebuie sa recunosc ca au fost si lucruri mai putin placute, si anume:

– mi s-a administrat ocitocina fara sa fiu intrebata daca sunt de acord! Gandindu-ma la rece, probabil ca era necesara (aveam contractii haotice) insa as fi vrut sa mai astept…

– anestezista a fost o scarba! Imi spunea mereu sa nu urlu ca nu rezolv nimic… de parca urlam intentionat!

– am fost sfatuita sa alaptez 15 min la un san, 15 la celalat. Am fost sfatuita sa nu tin copilul mult la san ca “se joaca” (ce o fi gresit in asta nu pot sa inteleg…). Am fost sfatuita sa fac proba suptului si daca bebe nu suge cat trebuie (?!?!?!?!?!) adica 10 ml/ masa in prima zi/ 20 ml in a doua etc etc… sa ii dau lapte praf!!! Acest din urma sfat mi-a facut tare mult rau si eram cat pe ce sa ii dau lapte praf puiului meu, incercand sa o alaptez la program cu cantitati tampite. Noroc ca mi-am ascultat instinctul si am uitat de proba suptului foarte repede (despre asta in alt post)

– in general sfaturile date de neonatolog erau depasite de de prost gust! Exemple: sustinea decalotarea, administrarea de LP, alimentarea la program si multe altele pe care mi le-am sters din memorie πŸ™‚

– au luat-o pe M. de langa mine dupa nastere! Ok, aici e si vina mea de mama incepatoare si tematoare… imi era frica sa raman doar eu cu ea si nu am insistat prea mult sa mi-o lase mie, am cedat repede cand mi s-a spus ca eu trebuie sa ma odihnesc. Oricum, am tinut-o mult in salon cu mine si imi aduc aminte cu tare mult drag diminetile in care, de pe la 5 pana pe la 10, dormeam impreuna in pat imbratisate πŸ™‚ Regret insa ca am lasat-o la neonatologie in prima noapte si acum nu inteleg cum am putut trai fara ea!

– regret ca nu am cerut skin-to-skin contact, desi nu stiu daca ar fi acceptat.

– regret ca puiul meu a primit LP desi eu aveam colostru mult inca din sarcina! Ah, sa nu mai zic ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu ca M. sa primeasca LP…

Cam atat despre alegerea maternitatii si cum a fost acolo cu bune si cu rele πŸ™‚ In ceea ce priveste nasterea, era cat pe ce sa comit o greseala mare de tot 😦 Eram stresata rau cu sarcina, asa am fost pe toata durata ei, sa nu se intample ceva rau cu bebe. Ajunsesem in pragul nebuniei, nu dormeam deloc noaptea, ii ascultam inimioara cu un aparat special si mancam dulce, rece, orice sa o determin sa se miste. Cum in luna a noua se misca destul de putin, am luat-o razna efectiv si i-am cerut medicului sa imi provoace nasterea. Aveam fix 39 de saptamani… Am incercat o gramada de metode naturale de declansare a travaliului, dar fara rezultat. Asa ca, doctorul mi-a dat o pastila de Cytotec (http://jurnalul.ro/special-jurnalul/bisnita-cu-cytotec-favorizata-de-sistem-534418.html) si mi-a spus sa o iau peste doua zile ca sa declansam contractiile. Privind in urma, nu stiu ce a fost in capul meu si imi vine sa imi dau palme! Clar ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce a urmat… caci fata mea nici gand sa se lase evacuata fortat, asa ca s-a decis sa vina singura πŸ™‚

Ajunsa acasa, am constatat ca ma durea ingrozitor spatele, dar ma durea de cateva luni, asa ca nu m-am agitat. Cum incepusem sa pierd din dopul gelatinos de doua zile, nu m-au speriat nici secretiile rozalii si sangvinolente, nici macar contractiile dureroase din timpul noptii nu au reusit sa ma determine sa cred ca sunt in travaliu! Eram fixata ca eu mai am pana nasc si peste doua zile iau pastiluta care sa ma ajute. A doua zi, am inceput sa am contractii foarte ciudate, dureroase rau, dar total neregulate, ba la 2-3 minute, ba la 20. Clar nu aveam cum sa fiu in travaliu… noroc cu mama care tot insista sa merg la spital, ca altfel nastem in pat, acasa πŸ™‚ M-am internat dilatata 2 cm si am nascut in 5 ore de la internare. A fost extrem de dureros travaliul, probabil datorita ocitocinei… Expulzia in sine a durat foarte putin, in jur de 5 minute, iar momentul in care mi-am vazut galusca a fost ciudat si nepretuit πŸ™‚

Vreau neaparat sa repet ca ii multumesc lui Dumnezeu ca am nascut fara ca travaliul sa fi fost provocat si ii multumesc si pt ca, in ciuda durerilor, am avut o nastere frumoasa. Imi amintesc cu atata drag de nastere, de sotul meu emotionat pana la lacrimi, de primul ei planset, de momentul in care puiul meu s-a linistit Β la mine pe piept…

Ma uit acum la ea si inca nu imi vine sa cred ca e a mea, desi au trecut aproape patru luni! E cel mai frumos si mai complet sentiment. Ma bucur ca am scris acest post pentr ca nu vreau sa uit niciodata momentul venirii ei pe lume si cata magie a cuprins acel moment.

Pui mic, bine ai venit!

Advertisements

2 Responses to “Despre nastere si alegerea maternitatii in care am nascut”

  1. georgeta March 11, 2016 at 12:33 pm #

    care e numele ginecologului cu care ai nascut?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: