Inceputul – testul pozitiv

21 Jun

Haideti sa intram incet incet in povestea noastra. A fost odata ca niciodata o fetita mica (adica eu!) care visa cu ochii deschisi… Uneori era dojenita pentru ca era prea visatoare, pentru ca statea in iernile friguroase cu nasul lipit de geam pe caloriferul vechi de fonta si visa, pentru ca vara se juca singura in fata blocului de-a mama, dar tot ce isi dorea acesta fetita nu era sa fie printesa, femeie de afaceri sau orice altceva, ci isi dorea cu disperare sa fie MAMA. Da, asta a fost visul meu cel mai de pret de cand ma stiu. Pe masura ce am inaintat in varsta imi parea insa tot mai indepartat. Nu reuseam sa gasesc barbatul langa care sa imi doresc sa imi petrec viata, barbatul care sa ma faca sa  imi doresc sa ii aduc pe lume urmasii. Dar asta este o alta poveste, caci Dumnezeu mi-a aratat dinnou nesfarsita lui iubire si bunatate si mi l-a scos in cale pe EL. In 2007 ne-am cunoscut, in 2008 m-am indragostit ireversbil si trei ani mai tarziu i-am spus DA in fata lui Dumnezeu si in fata ofiterului de stare civila. A fost o zi ca in povesti! La scurt timp dupa nunta, am inceput cu disperare sa imi doresc un copil. Poate ca la acest lucru a contribuit si faptul ca o prietena era deja gravida, poate si subconstientul meu care urla ceva ce nu intelegeam, dar ideea e ca tot organismul meu urla dupa un copil. Sotul meu nu era incantat de idee, voia timp pentru noi, voia cativa ani in care sa fim numai noi, sa calatorim, sa ne distram, sa ne bucuram unul de altul. Nu puteam sa ma pun de acord cu el, corpul meu si sufletul meu urlau dupa un copil. Nu mai puteam astepta! Intr-un final, dupa lungi certuri si lacrimi, l-am convins. A trecut o luna, doua…bebe nu venea. Ma apuca disperarea, simteam ca ceva nu e in regula, dar toata lumea imi zicea ca sunt nebuna, ca doar dupa 1 an sau 2 de incercari ma pot alarma. Eu stiam ca ceva nu e in regula, pur si simplu stiam…

Am mers la un control ginecologic la policlinica particulara la care aveam asigurare de la serviciu si o doamna doctor mi-a spus raspicat ca daca vreau un bebe trebuie sa ma duc acasa si sa fac sex! Am incercat sa ii explic ca as dori niste analize de preconceptie, dar s-a uitat lung la mine si pana la urma mi-a recomandat o dozare de progesteron ca sa imi confirme ovulatia si s-a indurat sa imi faca o ecografie. Totul parea in regula… Progesteronul a iesit in limite, iar tanti doctor parea sigura ca am ovulat! Totusi bebe nu a venit nici in urmatoarele doua luni, desi am muncit intens..

Piticul numarul 1 pe creierul meu era faptul ca luasem cam 8 ani anticonceptionale si de un an de cand renuntasem ciclul meu se dereglase usor. Sigur ca toti cei din jurul meu ziceau dinnou ca sunt nebuna, ca m-am controlat, m-am investigat si ca deja exagerez cumplit! Nu mi-a pasat nici un moment de comentariile lor, pentru mine devenea din ce in ce mai clar ca am o problema care ma impiedica sa am un bebe! Traiam intr-o lume paralela, pentru mine o luna era compusa din faza foliculara, cand incercam cu disperare diverse metode pentru depistarea ovulatiei, ovulatie si doua saptamani cumplite de asteptare in care ma rugam cu disperare sa fiu insarcinata! Nu ma mai machiam, nu ma mai aranjam, nu ma interesa nimc altceva. Eram ca un zombie, setata ca TREBUIE sa am un bebe. Sotul meu incerca sa ma linisteasca, dar eu stiam, pur si simplu stiam ca visul meu e prea maret pentru un om atat de simplu ca mine, iar experienta vietii mele ma invatate ca visele nu devin niciodata realitate. Deja era prea mult pentru mine ca il aveam pe EL, ca gasisem un suflet pereche care sa imi fie alaturi, Dumnezeu fusese deja PREA bun cu mine, nu mai meritam alte miracole… Ma adanceam in depresie, imi simteam inima grea… In fiecare luna speram ca am ramas gravida. Imi era rau, aveam sanii grei si durerosi, aveam sangerare de implantare, imi puneam speranta in orice! Dezamagirea fiecarei menstruatii era fara margini… Muream cate putin in fiecare luna in care vedeam rosu pe lenjeie… Eram satula de simptome inchipuite, de nopti nedormite, de masurat temperatura bazala, de facut sex pentru ca “trebuie”, de intrebarile indiscrete gen: “Nu vine bebe?!” adresate de catre nesimtitii pe care imi venea sa ii sugrum…

Norocul, defapt e nedrept sa il numesc noroc… bunul Dumnezeu mai exact, mi-a ghidat pasii spre un medic pe care il stiam de mai de mult si care imi placuse ca persoana si ca profesionist. Am mers la o consultatie la cabinetul lui si am decis impreuna sa fac timp de o luna, doua, teste de ovulatie pentru a determina exact perioada fertila, plus o serie de analize hormonale complete. Hormonalele mi-au iesit toate ok, testele de ovulatie erau ciudate rau…ba ieseau toate pozitive, ba negative, ba incerte… Le lipeam constiincioasa intr-un caiet si ma prezentam la doctor. Odata constat ca in cazul meu aceste teste nu erau eficiente, am decis sa facem monitorizarea ecografica a ovulatiei. Am inceput sa fiu optimista, sa am o urma de speranta….speranta ce a incetat brusc in Vinerea Mare, cand am primit diagnosticul de ovare micropolichistice si infertilitate primara….Nu ovulam… Am simtit ca imi cade cerul in cap, plnageam fara oprire, nu aveam sa imi vad niciodata visul implinit! Am cautat zile si nopti pe internet despre acesta conditie medicala si ba erau fete care ramasesera gravide, ba unele care se chinuiau de ani de zile… Eram disperata, disperare care ma facea sa nu mai fiu buna de nimic…

Luna urmatoare am asteptat cu nerabdare menstra ca sa incep stimularea ovariana. Imi puneam toate sperantele in ea! Totusi, partea intunecata si pesimista din mine imi spunea ca nu voi reusi sa obtin ovulatie… Ma speriau statisticile sumbre si povestile fetelor de pe forumuri care erau deja la a nu stiu cata stimulare fara rezultat. Tot in acesta perioada l-am convins pe sotul meu sa faca o spermograma, ca sa nu ma indop cu hormoni aiurea, desi prea putin imi pasa de orice efect advers posibil…cancerul, hiperstimularea, nimic nu ma speria! Spermograma a fost “cu cantec”, sotul s-a lasat greu induplecat, au fost zile de certuri si discutii aprinse, lacrimi si disperare din partea mea. Pana la urma, a cedat si  a facut analiza care a iesit mai mult decat satisfacatoare.

Buuun, vine luna mai si incep stimularea, dupa urmatoarea schema: Clostilbegyt 2/zi intre Z5 si Z9, pentru maturarea foliculilor ovarieni, injectie cu Ovitrelle in Z12 pentru spargerea foliculilor ajunsi la maturitate si apoi iubareala fara numar si Arefam ovule intr Z15 si Z25 a ciclului meu menstrual. Nu va puteti imagina bucurie mai mare in sufletul meu decat sa vad ca stimularea a functionat si in sfarsit am si eu in Z10 doi foliculi babani, unul de 19 si unul de 18 mm! Era un miracol dupa ce foliculii mei ajungeam la maxim 13 mm in mod normal, stopand astfel orice posibilitate de ovulatie… Eram si eu si doctorul fericiti ca doi copii in ziua de Craciun! Ca sa ma scurtez povestea, am urmat schema pana la capat si ne-am iubit, mecanic uneori, o data de doua ori pe zi, am stat cu picioarele pe pereti pana am amortit de durere, m-am rugat si am asteptat. Venise ziua 26 si simteam ca ceva e schimbat in mine… Nu imi era rau, nu aveam niciun simptom de sarcina, dar stiam si simteam ca ceva e schimbat. Mi-am cumparat un test desi stiam ca menstruatia ar fi trebuit sa fie de abia peste 2 zile, in cel mai bun caz in ziua urmatoare. Era primul test de sarcina pe care il cumparam sau faceam in viata mea. Am umblat cu el in geanta toata ziua si m-a uitat la el de zeci de ori, rugator, implorandu-l parca sa iasa pozitiv. M-am decis sa il fac in ziua urmatoare, cu urina de dimineata, ca sa fie cat mai relevant. Evident, noaptea nu am avut somn… M-am intors de pe o parte pe alta incontinuu si la 6 fara ceva am decis sa ma ridic din pat si sa merg la baie sa fac testul. Nu mai puteam sa astept! L-am desfacut cu mainile tremurande, am citit de 10 ori prospectul si am trecut la treaba. Tremuram din toate incheieturile si inima imi galopa in piept, simteam ca nu mai am aer… Scria sa astept 5 minute si ma intrebam daca inima mea va rezista atat  de mult… Linia de control a aparut foarte repede si in cateva secunde incepea sa se contureze parca inca una… Nu! Nu putea fi real! Mi se parea, cu siguranta! Pe masura ce mintea mea refuza sa creada ceea ce ochii vedeau, mi se confirma ceea ce eu simtisem in suflet, in inima, dar refuzam sa cred. Erau doua eu-uri: eu-ul care stiuse ca sunt insarcinata si care cumparase acel test cu toata increderea si eu-ul care refuza sa creada ca mi se intampla tocmai mie asa o minune!!!! Nu puteam sa ma dezmeticesc…am luat testul si m-am intors in pat. M-am tot fatait de pe o parte pe alta in speranta ca sotul meu se va trezi… Intr-un final, exasperata sa mai astept, i-am soptit: “Dormi? Ca eu cred ca sunt gravida!” Va dati seama cum a sarit ca ars din pat, somnoros, confuz si a inganat: “oh, God!” Nu stia nici el daca e speriat, fericit, coplesit sau pur si simplu prea somnoros sa inteleaga.

Asta e prima poza, prima dovada ca in mine creste o minune, primul semn ca Dumnezeu e atat de bun si de mare incat ajuta si pacatosii ca mine… acesta e primul pas spre implinirea visului meu cel mai sfant…

 Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea, care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzănd acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi te cănt ca pe un Domn, Stăpân şi făcător de bine. Şi iarăşi căzănd înaintea Ta, îţi mulţumesc şi cu smeremie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Daruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în zilele vieţii mele totdeauna să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cănt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfănt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: