Mama sau femeie?

3 Jul

Ma sapunesc in graba cu o viteza demna de invidiat. Ma clatesc in 30 de secunde si ma sterg rapid cu ce prosop imi pica in mana. Dupa dus, ma uit in oglinda la corpul meu… Sanii sunt mari, grei si plini de lapte. S-au mai lasat inca putin… Coapsele sunt brazdate de vergeturi albe si mov. Mai am vreo 7 kilograme in plus, depuse nemilos pe solduri si pe burta. Burta ma supara cel mai tare! Oare am nascut sau mai e un copil acolo?! Ma imbrac repede, dar nu inainte de a trece in revista parul necoafat, manichiura nefacuta si sprancenele nepensate… Oftez… Ce s-a intamplat cu viata mea?! Din camera se aude un tipat nervos, urmat de un plans zgomotos. E M. care imi transmite ca am stat suficient in baie si ca as face bine sa ma misc odata! Zambesc si o iau in brate. E minunata! Miroase a bebe, a lapte si a mine. Imi umple inima de bucurie. Parca nu mai e asa de grav ca am fundul plin de celulita.

E weekend. As vrea sa ma uit la un film cu Tati, dar nu putem decat cand doarme M. si fara sonor, ca doarme la noi in brate. Ok, pica planul. Ce altceva poti face intr-o zi ploioasa? Dragoste! Tati stiu sigur ca ar fi mai mult decat incantat, mai ales ca ne iubim rar si pe fuga in ultima vreme. Buuun, dar ce facem cu bebe??? Mi-e din ce in ce mai clar ca nu o sa facem nici dragoste.

De haine frumoase…hmm…poate fi vorba in ideea in care accept ca sunt cat o balena si ca un mic si dragut casalot n-o sa arate niciodata la fel de sexy in blugi skinny si fusta mini ca un manechin. Da, recunosc, nu-s tocmai “de pe podium” asa ca ma ascund in haine largi in speranta ca nu o sa ma (mai) intrebe nimeni daca in burta mea se ascunde fratiorul lui M. Mi-a mai ramas machiajul…dar ce rost are sa ma mai machiez profi o ora ca sa merg jos in parc? As face prea mare nota discordanta cu restul mamicilor in trening si cu out-fit cat mai practic. Ma consolez mangaind trusele de machiaj. Sunt frumoase si stralucitoare si ascund adevarte comori: farduri satinate, glosuri stralucitoare, culori vibrante… Ma multumesc cu putina mascara si un strat transparent de oja pe unghii, ca sa nu se vada cand se ciobeste.

Buuun… am stabilit pana acum ca nu mai am timp de coafat, machiat, ojat, pensat, vizionat filme sau facut dragoste. Mai ramane sa incerc sa socializez cu prietenii, dar cum prapastia e prea mare intre prietenii mei single si noul meu statut de mama, intalnirile s-au dovedit mai degraba un dezastru. Cea mai buna forma de socializare ramane internetul. Noroc cu retelele sociale, unde poti intalni mamici ca tine, mamici fara prea mult timp pentru ele, mamici care isi cauta cu disperare esenta de femeie in statutul lor de mama. Grija mare, ca si excesul de Facebook e daunator, cantitatea de discutii de pe grupurile de mamici fiind invers proportionala cu calitatea si inteligenta discutiilor.

Suna poate tragic tot ce am scris eu mai sus, dar defapt nu e. Secretul e sa intelegi ca nu mai esti si nu vei mai fi la fel niciodata! Mai am si eu fantezii in care, slaba si sexy, ca odinioara, stau si sorb dintr-un pahar de vin alb si rece intr-un bar elegant cu sotul alaturi. Dar imi aduc brusc aminte ce nefericita eram atunci cand faceam acest lucru, nefericita pentru ca imi doream sa fiu mama si nu reuseam si cum le invidiam pe femeile nemachiate si neojate din parc…

E greu sa te simti intr-adevar femeie atunci cand 24 de ore din 24 stai cu bebe in brat, mergi cu bebe la toaleta, te speli pe fuga si traiesti doar ca sa iti hranesti si ocrotesti puiul. Dar oare nu asta e insasi esenta feminitatii? Sa dai nastere unui prunc, sa il cresti si sa il iubesti? Este sau nu de ajuns sa fii mama ca sa fii si sa te simti femeie? Sincer, nu am raspunsul la acesta intrebare. Stiu doar ca uneori e greu si simt ca nu mai pot. Alteori, ma uit la ea si simt ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap! Si, mai presus de orice, sunt rabdatoare si intelegatoare cu mine. Ma iert ca nu ma abtin de la inca o bucata de prajitura, stiu ca voi reveni la forma initiala, dar mai stiu ca “it takes time”. Ma iert ca azi nu m-am coafat, ci doar mi-am prins repede parul in coada. As fi avut probabil timp de coafat, dar nu am avut chef…si e ok, e ok sa nu ai chef.  Am inteles ca nu voi mai fi niciodata ceea ce am fost, dar is it good? is it bad? Who knows… Important e ca voi fi altcineva si o sa invat sa ma iubesc dinnou pe mine, after all trebuie sa fie ceva de capul meu daca am adus pe lume asa o comoara!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: