Mici probleme ale sarcinii mele # hidronefroza

22 Jul

Acesta este un articol scris in timpul sarcinii, scos de la “naftalina” si publicat acum…

Problemele sarcinii mele

<<Inca de la inceput, pot spune ca am avut o sarcina mai dificila… E ca si cand Dumnezeu mi-ar fi aratat ca trebuie sa lupt ca sa imi implinesc visul, ca nimic din ce e bun si frumos nu vine doar pocnind din degete. Daca in primele cateva saptamani eram disperata din cauza lipsei simptomelor, dupa 8-9 saptamani au inceput sa apara si la mine greturile… Nu atat de violente cum auzisem in alte cazuri si nici atat de suparatoare, ba dimpotriva, simteam ca sunt gravida si, paradoxal si nebuneste probabil, ma bucuram de fiecare repriza de “discutie cu toaleta”. Au urmat apoi si restul: incontinenta urinara, de care ma “bucur” si in prezent din ce in ce mai mult, niste dureri pelvine, o durere crunta in coccis datorata statului in fund 8 ore/zi, dureri de spate si de cap. Pana aici, toate bune… Se putea si mai rau! Inafara faptlui ca ma omora statul la serviciu, pot spune ca aceste aspecte erau chiar minore si neinsemnate. Sincer, nici nu le mai tin minte pe toate…

Pe la 19-20 de saptamani, intr-o frumoasa sambata, m-am trezit cu o durere cumplita in partea dreapta, deasupra salelor. M-am gandit desigur ca e spatele, insa nenorocita de durere nu ceda la rapaos, la masaj, la No Spa, la nimic! Din cunostintele mele de anatomie, stiam ca acolo se afla rinichiul, dar cum nu avusem niciodata probleme renale, ma gandeam ca e imposibil! Gresit! Am ajuns noaptea la urgente cu dureri de rinichi ingrozitoare si mi s-a pus diagnosticul de colica renala. Am refuzat internarea, desi personalul medical a insistat foarte mult… Am iesit din spital dupa ce mi s-au administrat calmante si mi s-a montat o branula, ca sa imi pot face acasa injectiile. Au urmat doua saptamani de cosmar! Cel mai rau era faptul ca durerile puteau duce la contractii, acestea la deschiderea colului, iar acesta din urma la cuvantul acela ingrozitor pe care mi-e si greu sa il scriu…avort…! Iar durerile nu erau neinsemnate! Ma chirceam de durere, alergam disperata la trusa de medicamente ca sa imi iau seringa si fiolele ca un dependent de morfina! Am hotarat impreuna cu medicul obstetrician sa cerem si parerea unui urolog, asa ca iata-ma intr-una din cele mai prestigioase clinici private de urologie din Cluj… M-am intors de acolo usurata de 200 de lei si cu diagnosticul de Hidronefroza dreapta gr I data de sarcina, adica uterul crescut apasa pe uretera dreapta si urina nu se mai scurge cum trebuie si stagneaza in bazinetul renal. In Romania, afectiunea este mai putin cunoscuta, dar pe site-urile din strainatate am gasit mai multe informatii care m-au mai linistit. Se pare ca e o conditie relativ frecventa la gravide si cu control regulat si multa grija se poate duce sarcina la bun sfarsit fara probleme pentru copil, iar mama isi revine imediat dupa nastere, acest tip de hidronefroza fiind reversibil.

Bun, am mai trecut un hop si am ajuns in saptamana 24 cand au inceput contractiile… Nedureroase sau usor dureroase, ele sunt calvarul meu actual… Sunt foarte speriata si ingrijoarata din cauza lor, mai ales ca tocmai ma recuperez dupa o seara de cosmar, cand timp de 7 ore am avut burta tare si contractii permanente ce nu au cedat la nimic. Stau si numar zilele, fiecare saptamana parcursa e un castig enorm pentru copilul meu! M-am setat la pragul de 28 de saptamani limita practic dintre avort is nastere prematura… Mai am 4 zile pana la 28 de saptamani si le traiesc intens si ma rog sa fie bine! Sigur ca dupa aceea o sa imi setez un nou prag, 32 de saptamani, si tot asa… Ma rog bunului Dumnezeu sa ma ajute, sa ii dea copilului meu sananate si putere si sa se nasca la termenul randuit de El insusi.  Ma rog si sper…si numar zilele! Efectiv le numar… Nu imi pasa acum de mine, decat in calitate de gazda a copilului meu. Nu imi pasa ca ma doare, ca sufar, ca stau tintuita in pat, singura in casa 10-11 ore, imi pasa doar ca minunea mea sa fie bine! Pot sa indur orice atata vreme cat ea e in siguranta! Acum chinurile nasterii nu ma mai sperie…nu exista durere prea mare pe care sa nu o pot rabda pentru copilul meu! Fantastic cum instinctele mele materne s-au trezit deja si ma coplesesc intr-o asa masura! Nu imi puteam imagina ca iti poti iubi asa copilul nenascut, dar o iubesc cu toata fiinta mea, cu toata inima si cu tot sufletul! Mi-as da viata pentru ea fara sa clipesc, e comoara mea si iubirea vietii mele! Imi vine atat de greu sa inteleg cum pot unele femei sa isi abandoneze pruncii, sa ii lasa in padure sau sa ii arunce in WC… Nu, ele nu sunt oameni! Ceva acolo in creierul lor e defect!

Nu o sa ma mai plang ca imi e greu… pentru ca mi-o cam fac cu mana mea… In primele saptamani ma trezeam noaptea speriata si fugeam la baie sa vad daca nu am sange pe chilot… Acum fug la baie speiata sa controlez daca nu cumva pierd lichid amniotic… Imi ascult copilul cu un aparat de monitorizat zgomotele cardiace ori de cate ori nu o simt miscand mai mult de 2-3 ore…Ma speriu si ma panichez din orice, si logic ca cei din jur zic (dinnou!) ca sunt nebuna, paranoica si exagerata! Poti fi insa PREA precaut cand vine vorba de copilul tau? Poate cineva sa rada de tine ca ai fugit de prea multe ori la urgente? Ca esti prea panicata? Prea alarmista? Poate, cu siguranta, dar nimic nu ii da acest drept! Am ajuns sa ii ignor… Nu imi pasa de ironiile lor si de ochii rostogoliti peste cap, imi pasa de sanatatea acestui copil si de bunastarea lui. Exagerez? Cu siguranta! Imi pasa? NU! Cred ca mi-am castigat dreptul de a exagera…

Pentru M: te iubesc, comoara mea! Te iubesc si te astept din toata inima! Te roaga mami insa sa mai stai putin la caldurica, inca doua luni cel putin, sa te faci mare si frumoasa! Mami si tati te iubesc atat de mult! O sa dai sens si culoare vietilor lor… O sa ii faci sa inteleaga cat de goala si de pustie era existenta lor inainte sa fii TU. Te iubim, printesa scumpa, si te rugam sa mai stai la mami in burtica si sa cresti mare si sanatoasa!>>

Cam asta scriam eu la 27 de saptamani de sarcina, cand nasterea imi parea atat de indepartata! Acum, am o galusca de aproape 6 luni langa mine care ma priveste cu un zambet poznas 🙂

Advertisements

2 Responses to “Mici probleme ale sarcinii mele # hidronefroza”

  1. miha August 6, 2014 at 7:31 pm #

    multumesc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: