Archive | December, 2014

Ganduri de iarna

4 Dec

Dimnetile sunt din ce in ce mai reci, dar cafeaua e calda, si calde sunt imbratisarile puiutei mele. Si patul e cald, si miroase a ea… Inca mai are mirosul ala dulce, de lapte, amestecat cu parfumul parului proaspat spalat. O privesc asa, adormita, linistita, si o miros cu nesat. Ii fur cu grija un pupic pe obraz si oftez… E asa de fina, de moale, de dulce… E perfecta, cu toata fiinta ei. Ma imbratiseaza pe dinafara si pe dinauntru. Imi da putere cand simt ca nu mai pot. Imi vindeca rani adanci, rani care dor si rani pe care nici nu stiam ca le am inainte de venirea ei. Nu am vorbit niciodata despre relatia mea cu mama, e un subiect sensibil si dureros, poate ca odata si odata o sa imi fac curaj sa il abordez deschis. Pana atunci, pot sa spun cu mana pe inima ca puiul asta al meu m-a facut OM. Inainte de ea eram doar o fata oarecare, nici frumoasa, nici urata, nici inalta, nici scunda, nici geniala, nici proasta. Eram un punct intr-o multime. Cautam disperata sa imi gasesc un SENS, incercam sa fiu mai mult, aveam atatea framantari interioare si atata zbucium sufletesc! Cand am tinut-o in brate prima oara, am stiut ca m-am nascut sa ii fiu mama, sa o iubesc, sa o ocrotesc, sa ii dau aripi sa zboare oricat de mult as vrea sa o tin lipita de mine, sa o fac OM asa cum m-a facut si ea pe mine. Acum sunt mandra cand ii zambesc oamenii pe strada si imi vine sa urlu de fericire: E A MEA!!! EU AM FACUT-O! :)) Stau cateodata cu tatal ei si ne uitam unul la altul muti de uimire si ne intrebam cum am putut oare sa fim atat de binecuvantati sa ii fim parinti! Si ne intrebam cum am putut trai inainte de ea, cum am putut sa fim asa pustii pe dinauntru si sa nu ne dam seama…

Si-s reci serile si cerul e gri… Si e rece mana puiutei mele cand se cuibareste stangace in mana mea si ne uitam impreuna la luna. Dar sufletul mi-e cald si cald e trupusorul ei cand se lipseste de mine si arata cu degetul spre luna mare si rotunda de pe cer, zicand incantata: “Becu’, mami, becu!”