Creier de mamica, partea 1: Curierul

30 Sep

Bai nene…ala care spune ca nu te tampeste mamicia, amarnic greseste! Pe mine sigur m-au tampit noptile astea de nesomn, umblatul chiauna de somn toata ziulica si-a pus drastic amprenta asupra intelectului meu. Asa ca le gafez. Des si grav, de cele mai multe ori. Cand esti un om predispus la dezastre, asa ca mine, situatia devine de-a dreptul tragica, desi recunosc ca uneori si comica.

Sa va zic asadar cum am comis-o din nou. Saptamana din aceea nebuna, multe colete primite, copiii printre picioarele mele, haos, dezastru, cutii si ambalaje peste tot. Doua produse trebuiesc returnate. Unul catre Fan Courier, unul catre Dragon Star. Mboon… Pun mana si sun la la Dragon Star si il rog sa vina sa ridice coletul. Ii dau tipului coletul, imi da chitanta, totul decurge linistit pana cand vad la gatul lui un snur cu Fan Courier

– Aaaa…sunteti de la Fan, nu de la Dragon? Ca eu retinusem ca sunteti de la Dragon….intreb eu nedumerita.

– Da, doamna, de la Fan!

-Pai credeam ca sunteti de la Dragon, zic eu tot mai confuza, dar ma gandesc apoi rapid ca or fi fuzionat si astia, ca mai sunt cazuri multe (de ex Cargus cu Urgent) , asa ca nu ma agit prea tare, vad ca nu se agita nici el, asa ca rezolv rapid predarea. Ii povestesc apoi amuzata barbatului intreaga intamplare si ma declar mandra si incantata ca am rezolvat problema atat de rapid si fara batai de cap (eu fac parte din acea categorie de oameni care fac mini atacuri de panica atunci cand au de returnat un produs comandat online…).

-Femeie!!! Pai ala nu era de la Dragon, era de la Fan, de ce i-ai dat coletul????

-Pai cum sa fie de la Fan, daca eu am sunat la Dragon?! Ce ai, barbate?! Or fi fuzionat si ei, ce naiba…

Pe fata omului vad un amestec de soc si groaza… Ia frumos telefonul si imi pune triumfator degetul in dreptul unui numar de telefon:

-Asta-i ala de la Dragon!

-Aaaa…pai eu nu la asta am sunat…zic eu din ce in ce mai putin sigura ca am predat coletul cui trebuia…

Totusi, mai aveam in mine o urma de speranta. Stiti voi…speranta aia nenorocita care a ramas acolo in cutia Pandorei ca sa ne incurce noua itele… Sun eu frumos la numarul acela indicat de sot si intreb timida:

-Sunteti cumva de la Dragon Star Curier? ( Doamne da sa nu fie, Doamne da sa nu fie!!!! imi tin eu degetele incrucisate si ma rog la toate zeitatile)

_Da, doamna, da…

– Ok, verificam doar, vine si raspunsul meu imbecil. Inchid, injur. Mai injur putin, ma enervez si incep sa ma rog de barbat pe cel mai mieros ton din lume:

-Auzi, iubitule, daca te rog io…nu il suni pe ala de la Fan sa ii zici ca nu lui trebuia sa ii dau coletu’ si ca mi-l trebuie inapoi?

Clipesc senzual din gene. Nu ma prea ajuta, ca omul meu deja s-a cam saturat de opt ani de zile sa curete mizeria mea, daca intelegeti ce vreau sa zic… Deja am recunoscut ca atrag dezastrele ca magnetul pilitura de fier, asa ca situatiile in care bietul om trebuie sa repare ce stric eu nu-s putine. Ma vad nevoita sa apelez la metode disperate, dar eficiente, adica la plans. Si functioneaza! O ora mai tarziu, dupa cateva telefoane si o excursie cu masina, barbatul meu se intoarce victorios cu coletele predate unde trebuie! Uraaaaa!!!!

Imi fac o cafea si ma asez pe canapea… greu a fost, Doamne!

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: