Despre conectare și reconectare

7 Feb

Știți cum e atunci când propriul copil se transformă în inamicul numărul unu? Când ar face și ar zice orice doar ca sa te scoată din sărite?! Zilele când spală chiuveta cu pasta de dinți, deși în urma cu doar doua ore Îți promisese solemn ca nu mai face… momentele acelea când vrea căciulă roz, deși o poarta pe cea gri, preferata ei,  iar cea roz nu ai idee pe unde o fi. Și te descalti, și te duci sa cauți căciula roz (în timp ce asuzi toată auzind plansetele disperate din hol), o găsești și te întorci victorioasa, cu un zâmbet enorm pe fata, doar ca sa auzi ca  “nu o mai vreeaaaau!!!” și sa asiști apoi la urlete înfiorătoare care se aud pana în clădirea vecină… Da, sunt zilele alea când te întrebi ce dracu o fi fost în capul tău când ai vrut sa ai copii; zilele alea când crezi ca musai pe undeva ai greșit,  ca nu se poate sa fi făcut totul bine și rezultatul sa fie asta; zilele alea cand zaci deznădăjduit și te uiți în gol încercând sa găsești lumina în tot întunericul greu ce te cuprinde…

După o serie de astfel de zile, terminata fizic și psihic, mi-am turnat (încă) un pahar de vin roșu și sec și am deschis YouTube-ul fără sa am un plan anume. Și scroll uind absenta găsesc un șlagăr romanesc al anilor ’90 și-i dau play. Se umple casa de vocea Madalinei Manole “te-am văzut, mi-ai plăcut…” și încep eu sa rag (mă rog, eu încercam sa cânt,  dar nu mă ajuta vocea) și sa dansez haotic prin casa. Mă vede fiica-mea și vine la mine, mă ia de mana și începem sa dansam împreună.  Și dansam amândouă pe muzica ușoară ca și când nimic nu ar mai fi existat în jur, ca și când eram doar noi doua pe lume. Noi doua și muzica. Cred ca am dansat mai bine de o ora și am ras pana cand am căzut pe canapea, cu respirațiile tăiate de efort.

-Iubita,  vrei sa mergem la culcare? Întreb eu, pregătită de o runda de certuri,  contra-argumente și scandal.

-Da, mami,  doar sa mă spăl pe dinți.

Mă uit la ea Cum se duce, se spală pe dinți,  își ia pijamaua fără proteste și adoarme zâmbind în brațele mele. Prima data după, multe zile grele, adoarme liniștită.  A doua zi, o văd vesela și cooperanta.  În timpul prânzului,  își freacă fătuca de obrazul meu și îmi spune:

-Mami,  mi-a plăcut mult sa dansez cu tine! O îmbrățișez și plâng…

De multe ori, dragi părinți,  e nevoie doar sa ne reconectam cu puii noștri.  Când sunt mai dificili,  când lucrurile par sa scape de sub control,  atunci e clar ca s-a produs o ruptura intre noi și copilul nostru si atunci au de fapt cea mai mare nevoie de noi si de iubirea noastra. Copiii sunt minunați,  simt fantastic de mult și de profund și au nevoie de de timpul nostru, de dăruirea noastră totala, de reconfirmarea relatiei noastre cu ei.  Cu cât îi încărcam mai mult cu trăiri negative, cu sentimente greu de dus, cu atât mai mult ei simt nevoia sa se descarce,  sa se recontecteze cu noi, sa ne simtă aproape.  Pentru mine, deși stiam perfect teoria,  a fost o lecție de mare pret!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: