La ceas de seara…

19 Nov

Zilele astea am tot blamat alaptarea si i-am pus gand rau, de intarcare, picei mele de 1 an si imediat 10 luni pentru ca mi-a terorizat tatele intr-un hal fara de hal. Or fi ultimii canini de vina, o fi varsta sau ceva noi achizitii, dar cert e ca pitica mea suge ca un bebe mic, ba isi mai si infige dintii cu pofta in cate un san moale si pufos, lasandu-ma cu lacrimi in ochi si un tipat de durere inabusit in piept… Dar aseara…aseara am avut o revelatie minunata… Stateam in pat, moarta, praf si pulbere, cum ii sade bine unei mame dupa o zi mamicit, si asteptam sa ii vina si puiutei mele somnul cel dulce pe la gene. Puiuta nu se lasa nicicum induplecata, avea prea multe jocuri de jucat si colturi de explorat ca sa aiba timp sa doarma… Si asa, cum stateam semi-adormita si meditam la nemurirea sufletului, pe puiuta a lovit-o crunt oboseala, s-a si lovit la degetel in ceva blestemata de jucarie si a inceput sa planga neconsolat cu lacrimi de crocodil si suspine de dinozaur. Am luat una bucata puiuta maraita si inlacrimata in brate si am scos doi sani frumosi si de lapte datatori din maieul din dotare si….minune! Puiuta s-a oprit din plans si un zambet mare i-a luminat fata inca umeda de lacrimi. A oftat adanc si s-a atasat la san cu ochii pe jumatate inchisi, lipita tare de tot de mine, intr-o imbratisare dulce si calda. Ei bine, atunci am avut eu revelatia! Uite cum ii ofer eu puiutei mele o oaza de pace si liniste, cum se simte ea aici, la san, in siguranta, cum se linisteste ea cat ai zice peste… Si , pe masura ce ea adormea, ii ascultam respiratia linistita, ii priveam pleoapele grele de somn inchizandu-se peste ochisorii aceia minunati, ii simteam trupusorul relaxat, moale si cald, lipit de al meu si am plans… Am plans pentru ca am realizat ca odata si oadata se va sfarsi cu alaptarea si nu stiu daca voi fi vreodata cu adevarat pregatita… Am plans pentru ca as vrea sa o tin mereu asa, la sanul meu, sa ii ofer liniste, pace, sa o pazesc de tot ce e rau, de tot ce doare, sa adoarma la pieptul meu, sa ii vad ochisorii cum i se inchid, sa ii simt caldura si mirosul. Stiu ca si atunci cand nu o voi mai alapta voi avea bratele in care sa o primesc neconditionat, sa planga, sa rada, sa se odihneasca acolo mereu…stiu, sau cel putin sper, ca voi fi mereu locul ei de siguranta, dar la fel stiu si ca mereu imi va fi dor sa o simt la sanul meu…

Advertisements

Dupa ploaie, iese soarele… Viata cu un copil de un an jumate

8 Aug

Lunga pauza…stiu! Si cate s-au mai intamplat! Unele rele, foarte rele…altele bune, bune precum zambetul fiicei mele la trezire sau precum atingerea buzelor ei de catifea intr-un pupic dulce si lipicios 🙂

La ultimul post, eram mama de bebelus, acum am un copil, un copil in toata puterea cuvantului, un copil cu personalitate, cu nervi, cu toane, cu dorinte.  De cand nu ne-am mai “auzit”, am invatat sa am incredere in ea, am invatat ca am un copil perfect, care nu “trebuie” sa faca cutare lucru la X luni, un copil care are ritmul sau unic si minunat. Cum ar putea sa fie altfel decat minunat un copil care te pupa din cap pana in picioare, te musca de dragoste si de nervi, te plezneste si te mangaie cu aceeasi mana sau iti raspunde un DA raspicat si clar la orice intrebare ii pui :)) Copilul meu iubeste florile, cateii de toate rasele si marimile, corcodusele, nucile verzi, jocul cucu-bau, calutul balansoar, caruciorul ei pentru papusi, iubeste sa se incalte cu orice pantofi prinde, sa faca “taaaa” cu mana oricui se uita inspre ea, sa se tavaleasca pe jos pe ursul ei mare de plus si sa sara in balti sau noroi. As putea sa scriu la nesfarsit ce lucruri minunate face, dar ma opresc deocamdata aici 🙂

Fata de lunile trecute, e parca mai usor. Nu mai am un bebe mic, ci un copil care exploreaza, se joaca singur, isi gaseste ocupatii diverse si ma mai lasa sa respir. In plus, si timpul petrecut impreuna a devenit mai interesant, nivelul de interactivitate este mult superior, practic am de a face cu un omulet curios care intelege ce i se spune si absoarbe tot ca un burete. Iesim mult afara si, cand nu smotocim cate un catel, culegem flori, melci sau conuri de brad, ne jucam cu pietricele, cu frunze, cu crengi, cu orice gasim prin parcuri. Natura e minunata si deosebit de ofertanta, iar un copil de un an si ceva cu siguranta nu se va plictisi daca are la dispozitie pietris de scormonit, frunze de adunat sau floricele de mirosit.

Am devenit usor sociopata, in special cand e vorba de a relationa cu alte mamici…prefer sa stam singure, fara discutii interminabile despre “mancarica”, somnul de amiaz sau orice alt subiect legat de cresterea copilului… M-am saturat sa aud in parc “nu-i voie” si sa ma simt vinovata fata de bietii copii care au atatea interdictii ca pustoaica mea are voie sa se dea pe hinta uda, sa se joace in noroi sau mai stiu ce ii vine ei sa faca. La fel m-am saturat si sa ma intrebe lumea de ce o duc atata in brate, de parca bratele mele ar avea ceva mai bun de facut decat sa o duca pe galusca asta mica! Serios, ador sa o duc in brate, nu sufar, nu regret, nu “mi se rupe spatele”!

In rest, perioada asta este o perioada a limitelor…in ce sens?! Pai iti testeaza limitele la maxim, ti le intinde pana acolo unde crezi tu ca e limita limitelor si inca un pic dupa aceea :)) da, serios! Noptile sunt in mare parte albe, desi le-as numi mai degraba negre! Picea mea se trezeste des sau foarte des, dupa cum are chef, si sta mare parte din noapte mufata la sanul meu de parca am fi siameze… Daca fac greseala sa ii scot sanul din gura, in incercarea disperata de a dormi si eu in alta pozitie putin mai confortabila, se lasa cu urlete sfasietoare si cu jumate de strada treaza! Apoi sunt nopti in care galusca mica are chef de joaca…la trei, la patru dimineata! Iar noi, cu ochii lipiti de somn si de lacrimi de neputinta, ne conformam injurand si blestemand. Dupa o astfel de noapte, vine ziua, iar domnisoara este desigur, cum altcumva decat obosita si irascibila si atunci sa te tii… ca asa distrus de nesomn trebuie sa faci tot posibilul sa ii intrii in gratii, sa o distrezi, sa o bine-dispui si sa fii acolo pentru ea, proaspat ca o margareta! Ei bine, in unele din aceste zile, oricat te-ai stradui, tot nu o sa faci nimic bine, iar domnisoara cu pricina o sa iti aplice probabil doua palme peste fata cu toata forta care dainuie in trupsorul ei de nici 10 kile (forta care, surpirnzator, e deloc neglijabila) si apoi o sa se arunce pe jos urland si cu lacrimile siroind pe obrajorii bucalati… Si atunci, tu, parintele empatic si iubitor, trebuie sa o ajuti sa se linisteasca, sa o intelegi, sa o iubesti, sa o strangi la piept, ignorand faptul ca iti vine sa o izbesti de un perete pentru ca tocmai si-a infipt toti cei 8 dinti din dotare in umarul/ mana/ gatul tau 😀 De asta am spus ca e vorba despre limite… pentru ca e al naibii de greu sa iti pastrezi calmul cand iti ia doua ore sa iesi din casa pentru ca imbracatul galustei este o lupta pe viata si pe moarte, cheile sunt ascunse prin ceva sertar pe te miri unde, telefonul e si el ascuns, pe silent, pe sub pat, un pantof e in baie, celalat pe balcon, cand sa iesi din casa galusca se gandeste sa iti decoreze tricoul cu niste piure din gunoi sau cu o dunga de marker si asa mai departe… Nu de putine ori am iesit din casa cu lacrimi de oboseala si neputinta in ochi, cu nervii facuti prastie si cu dorinta de disparea de pe suprafata Pamantului in suflet… DAR (pentru ca vine si un mare dar) apoi se intampla de fiecare data ceva… ori vine minunea asta mica si iti aplica o gasca de pupici peste tot, ori te strange in brate de parca tu ai fi Dumnezeul ei si lumea ei, ori rade cu rasul ei cristalin si melodios de iti simti sufletul dospind ca o paine calda, ori pur si simplu te uti la ea si simti toate ranile sufletului cum ti se vindeca, simti cum te recompui tu ca om si simti ca oricat de greu ar fi…merita 🙂

Asta e viata cu Maia mea la un an jumate! O viata plina, fara pic de ragaz…

Despre bona…sfaturi si concluzii personale

30 Oct

In data de 23.10 am implinit o luna de cand avem bona. Daca stau sa fac putina introspectie, nu am ce sa ii reprosez doamnei! Cu Maia s-a purtat exemplar, am incredere ca ii doreste doar binele si ca tot ce a facut a facut spre fericirea ei. A stat peste program de multe ori fara sa ceara un leu in plus, mi-a facut menajul chiar daca nu era in aria ei de atributii si se vede clar ca ii e draga fata. Cel mai important e ca si Maia o indrageste si ca ii rade si se cere la ea in brate, ceea ce pentru mine reprezinta indiciul suprem ca bona isi face bine treaba. Acuma, eu am avut poate “ghinionul” de a sta acasa cu ele, asa ca am gasit o groaza de chestii enervante in tot acest timp. Sa nu va asteptati niciodata ca bona sa faca ceva la fel de bine ca mama, sau macar pe aproape! Niciodata nu o sa o tina bine, nu o sa ii povesteasca suficient de frumos, nu o sa o faca sa rada asa cum o fac eu sau tatal ei! Am invatat in aceasta perioada asadar ca, daca vrei bona, mai bine o lasi sa isi vada de treaba si sa se ocupe de copil singura decat sa ii sufli mereu in ceafa cu repros. E clar ca mama e cea mai buna si ca nimeni nu o poate inlocui, dar daca ai gasit o bona buna si de incredere, las-o sa isi faca treaba. Apoi, e greu desigur sa ai un strain in casa, dar te obisnuiesti. Chiar si o persoana ca mine, obsedata de intimitate si posesiva pana peste poate cu lucrurile ei, se va obisnui, insa trebuie timp. Cea mai importanta concluzie  e insa urmatoarea: NU TOATE MAMELE SUNT FACUTE SA AIBA O BONA!  Pentru mine, bona a fost o salvare doar pt ca nu mai rezistam cu oboseala datorata zecilor de nopti nedormite (defapt, sunt cateva sute acum) si ziua nu mai faceam fata cu copilul sau cu orice altceva.  Cand aveam nopti bune, nici nu suportam ideea ca va veni bona! Imi doream sa stau eu cu bulinuta, sa ies eu cu ea afara si asa mai departe. Nu m-am obisnuit si nu o sa ma obisnuiesc niciodata cu ideea ca e cu altcineva afara, nu o simt in siguranta altundeva decat la pieptul meu! Tanjesc dupa zile petrecute doar noi doua, dupa plimbarile lungi impreuna, piept la piept, inima la inima. Mi-e dor sa fiu mama cu norma intreaga, dor si teama… Teama pt ca stiu cat mi-a fost de greu in cele 8 luni in care am fost doar noi doua, cum aveam zile in care plangeam de oboseala si ma simteam deprimata, atat de deprimata incat imi doream sa mor! Da, au fost astfel de zile, nu putine… Stiu ca daca as reusi sa ma odihnesc noaptea nu as avea nici cea mai mica problema in a avea zile minunate cu copila mea, dar uite ca nu dorm si ca jobul de mama uneori pare o “misiune imposibila”… Poate ca nu as fi avut curajul sa renunt la bona daca nu ar fi intervenit ceva. Acel ceva este plecarea noastra in Anglia… Da, plecam, ne luam catrafusele si ne mutam (despre asta alta data, promit!) Dar uite ca acesta plecare mi-a dat imboldul necesar sa redevin full time mom si ma bucur enorm. Acum, singurul lucru pe care mi-l mai doresc este sa fie totul bine, sa am putere sa ma ocup asa cum trebuie de galusca mea si sa cresc un copil fericit. Clar ca ma asteapta iarasi mormane de vase nespalate, podele lipicioase si munti de haine curate, murdare, ude si uscate, zile cu mancare comandata si dusuri facute doar seara tarziu, in graba.  Nu-mi pare rau ca am incercat treaba asta cu bona…mi-a fost de folos, am tras niste concluzii si am realizat ca nu-s eu mama care vrea sa fie ajutata, desi striga dupa ajutor. Paradoxal, da… Vreau sa imi cresc singura copilul, chiar daca ma plang ca mi-e greu. Vreau sa traiesc langa ea fiecare clipa a vietii mele, chiar daca sunt suparata ca nu am apucat sa fac nici macar un dus. Vreau sa ma bucur eu, doar eu, sa am exclusivitate pentru fiecare zambet delicios, pentru fiecare lacrima sarata, pentru fiecare atingere calda. The end.

Sentimente contradictorii

3 Oct

Saptamana ce a trecut a fost prima saptamana cu bona… Analizand zilele scurse pana acum, nu stiu ce concluzie sa trag. Aveam nevoie de ajutor, in principal pentru ca sunt obosita. Am observat ca noptile cu muulte treziri aduc zile grele, in care ma simt epuizata, depresiva, simt ca nu mai fac fata si efectiv as vrea sa imi bag capul ca strutii in nisip si sa ies de acolo cand va fi Maia mare, pe la 4 ani, cam asa. Vin apoi zile mai bune, in care ma cert ca am fost prostuta si m-am lasat doborata de greutati, zile in care ma simt energica si as putea sa escaladez muntii. Zilele astea din urma insa sunt rare… si ma simt coplesita. As fi vrut sa o am pe mama langa mine, ar fi mult mai frumos, mult mai usor, chiar in contextul in care ma cert mult cu ea. E familie, e mama, si simpla ei prezenta ma face sa ma relaxez. Din pacate, mama nu poate fi langa mine, iar soacra iese din discutie. Nu rezonez cu ea, am invatat sa accept acest lucru si sa ma impac cu ideea. In consecinta, nu am nevoie de mai multi nervi si mai mult stres, asa ca, pe scurt, varianta asta iese din discutie.  Cam de aceea am ales bona, careia teoretic nu am ce sa ii reprosez. Practic, lucrurile nu stau chiar asa si ma enerveaza si simpla idee ca o straina se ocupa de copilul meu. Uneori ma enerveaza si felul in care o priveste, si felul in care ii vorbeste.  Da, stiu, e posibil ca ceva roti din capul meu sa fie defecte, sau chiar lipsa, dar asta simt si cu asta basta! Ma gandesc acum daca nu era mai bine sa ma imping eu pe mine de la spate si sa mai rezist singura… desi pt Maia sunt sigura ca nu era un lucru pozitiv sa aiba o mama obosita si sictirita. Ea ii rade bonei, se bucura cand o vede, se pare ca au parte de o experienta frumoasa impreuna. Doamna e harnica si saritoare, face si treaba pe acasa cand dormim noi, e o persoana ok.  In zilele cand Maia e insa maraita si dificila am senzatia insa ca nu se descurca la fel de bine ca mine sau ca tati si ma cam scoate din sarite. In fie, ideea de baza e ca bona nu-i salvarea mult visata, ci mai degraba un compromis dureros, dificil, dar acceptabil. Totusi, sa am bona ma face sa ma simt trista…

Ma intreb cum am putut eu crede in naivitatea mea ca sa ai un copil e usor… Sigur, poate fi si usor, in ideea in care “il inveti” in patut, il lasi sa se joace singur pe covor, nu conteaza ca urla, ca plange, intr-o luna e dresat si iti poti face treaba linistita prin casa (?!?!?!) Stiu ca suna barbar, dar sunt femei care aplica tehnica si au nesimtirea sa declare apoi ca au un copil atat de cuminte! 

Daca tot am bona, adica timp liber, am avut vreme sa meditez la cat de mult s-a schimbat viata mea de cand sunt mama. Pe de o parte, ma tot plang ca mi-e greu, pe de alta, am invatat sa IUBESC asa cum doar un parinte stie ce inseamna, am invatat ca rasul unui copil vindeca rani sufletesti, ca atingerea ei moale si calda este cel mai placut lucru simtit vreo data, ca faptul ca seara o ajut sa adoarma mangaind-o si alaptand-o ma face sa simt ca am un rost pe lume… E magic cata iubire trezesc in tine copiii, cu zambetul lor stirb si nevinovat, cu moliciunea lor inegalabila, cu fiecare atingere si fiecare sunet pe care il scot! Imi iubesc enorm copilul si as vrea sa nu am limitele astea fizice care ma impiedica sa ma bucur si de zilele mai grele…  Oare or sa inceteze vreo data momentele in care o privesc si ma minunez, si plang, si ma intreb cum Doamne oare am putut EU sa dau nastere unei asemenea minuni???  

Una peste alta, sper sa fi luat decizia cea buna cu tanti asta care ma ajuta, sper sa reusesc sa fiu o mama  buna  minunata pentru copilul meu minunat si sa trec cu bine si peste perioada asta de sentimente contradictorii, pentru ca intr-adevar sa fii mama nu e usor, e uneori epuizant si dificil, dar e cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat pana acum!

Sfaturi pentru tatici

30 Sep

Image

Nu ca as fi eu foarte greu de emotionat, dar acest articol m-a facut sa plang si sa il recitesc de o mie de ori… E minunat si il voi pune si aici ca sa il am la colectie si sa il pot reciti de fiecare data cand voi simti nevoia:

SURSA: http://www.fromdatestodiapers.com/50-rules-for-dads-of-daughters

1. Love her mom. Treat her mother with respect, honor, and a big heaping spoonful of public displays of affection. When she grows up, the odds are good she’ll fall in love with and marry someone who treats her much like you treated her mother. Good or bad, that’s just the way it is. I’d prefer good.


2. Always be there. Quality time doesn’t happen without quantity time. Hang out together for no other reason than just to be in each other’s presence. Be genuinely interested in the things that interest her. She needs her dad to be involved in her life at every stage. Don’t just sit idly by while she add years to her… add life to her years.


3. Save the day. She’ll grow up looking for a hero. It might as well be you. She’ll need you to come through for her over and over again throughout her life. Rise to the occasion. Red cape and blue tights optional.


4. Savor every moment you have together. Today she’s crawling around the house in diapers, tomorrow you’re handing her the keys to the car, and before you know it, you’re walking her down the aisle. Some day soon, hanging out with her old man won’t be the bees knees anymore. Life happens pretty fast. You better cherish it while you can.


5. Pray for her. Regularly. Passionately. Continually.


6. Buy her a glove and teach her to throw a baseball. Make her proud to throw like a girl… a girl with a wicked slider.


7. She will fight with her mother. Choose sides wisely.


8. Go ahead. Buy her those pearls.


9. Of course you look silly playing peek-a-boo. You should play anyway.


10. Enjoy the wonder of bath time.


11. There will come a day when she asks for a puppy. Don’t over think it. At least one time in her life, just say, “Yes.”


12. It’s never too early to start teaching her about money. She will still probably suck you dry as a teenager… and on her wedding day.


13. Make pancakes in the shape of her age for breakfast on her birthday. In a pinch, donuts with pink sprinkles and a candle will suffice.


14. Buy her a pair of Chucks as soon as she starts walking. She won’t always want to wear matching shoes with her old man.


Photo Credit :: Danielle Rocke Toews

15. Dance with her. Start when she’s a little girl or even when she’s a baby. Don’t wait ‘til her wedding day.


16. Take her fishing. She will probably squirm more than the worm on your hook. That’s OK.


17. Learn to say no. She may pitch a fit today, but someday you’ll both be glad you stuck to your guns.


18. Tell her she’s beautiful. Say it over and over again. Someday an animated movie or “beauty” magazine will try to convince her otherwise.


19. Teach her to change a flat. A tire without air need not be a major panic inducing event in her life. She’ll still call you crying the first time it happens.


20. Take her camping. Immerse her in the great outdoors. Watch her eyes fill with wonder the first time she sees the beauty of wide open spaces. Leave the iPod at home.


21. Let her hold the wheel. She will always remember when daddy let her drive.


22. She’s as smart as any boy. Make sure she knows that.


23. When she learns to give kisses, she will want to plant them all over your face. Encourage this practice.


24. Knowing how to eat sunflower seeds correctly will not help her get into a good college. Teach her anyway.


25. Letting her ride on your shoulders is pure magic. Do it now while you have a strong back and she’s still tiny.


26. It is in her nature to make music. It’s up to you to introduce her to the joy of socks on a wooden floor.


27. If there’s a splash park near your home, take her there often. She will be drawn to the water like a duck to a puddle.


28. She will eagerly await your return home from work in the evenings. Don’t be late.


29. If her mom enrolls her in swim lessons, make sure you get in the pool too. Don’t be intimidated if there are no other dads there. It’s their loss.


30. Never miss her birthday. In ten years she won’t remember the present you gave her. She will remember if you weren’t there.


31. Teach her to roller skate. Watch her confidence soar.


32. Let her roll around in the grass. It’s good for her soul. It’s not bad for yours either.


33. Take her swimsuit shopping. Don’t be afraid to veto some of her choices, but resist the urge to buy her full-body beach pajamas.


34. Somewhere between the time she turns three and her sixth birthday, the odds are good that she will ask you to marry her. Let her down gently.


35. She’ll probably want to crawl in bed with you after a nightmare. This is a good thing.


36. Few things in life are more comforting to a crying little girl than her father’s hand. Never forget this.


37. Introduce her to the swings at your local park. She’ll squeal for you to push her higher and faster. Her definition of “higher and faster” is probably not the same as yours. Keep that in mind.


38. When she’s a bit older, your definition of higher and faster will be a lot closer to hers. When that day comes, go ahead… give it all you’ve got.


39. Holding her upside down by the legs while she giggles and screams uncontrollably is great for your biceps. WARNING: She has no concept of muscle fatigue.


40. She might ask you to buy her a pony on her birthday. Unless you live on a farm, do not buy her a pony on her birthday. It’s OK to rent one though.


41. Take it easy on the presents for her birthday and Christmas. Instead, give her the gift of experiences you can share together.


42. Let her know she can always come home. No matter what.


43. Remember, just like a butterfly, she too will spread her wings and fly some day. Enjoy her caterpillar years.


44. Write her a handwritten letter every year on her birthday. Give them to her when she goes off to college, becomes a mother herself, or when you think she needs them most.


45. Learn to trust her. Gradually give her more freedom as she gets older. She will rise to the expectations you set for her.


46. When in doubt, trust your heart. She already does.


47. When your teenage daughter is upset, learning when to engage and when to back off will add years to YOUR life. If you succeed in doing this, tell me how.


48. Ice cream covers over a multitude of sins. Know her favorite flavor.


49. This day is coming soon. There’s nothing you can do to be ready for it. The sooner you accept this fact, the easier it will be.


50. Today she’s walking down the driveway to get on the school bus. Tomorrow she’s going off to college. Don’t blink.


Prima zi cu bona

23 Sep

Pe scurt, ca timpul zboara si e limitat acum, mi-am luat o tanti bona. In principal, alegerea mea a fost influentata de oboseala acumulata in cantitati foarte mari, oboseala care ma facea sa nu mai am rabdare cu Maia. Si cum puiul meu scump merita o mami odihnita care sa ii ofere timp de calitate, am decis ca e momentul sa imi calc pe orgoliu si sa recunosc ca am nevoie de ajutor. Cum am gasit-o pe acesta bona, cum mi-a scos-o Dumnezeu in cale defapt, intr-o alta postare 🙂

Acum am doar nevoie sa impartasesc ca e prima zi cu bona, ca Maia e la plimbare cu ea, iar eu simt ca mi-a fost scoasa inima din mine si calcata in picioare de o mie de ori! Am inteles ca asa se simt toata mamele in prima zi cu bona, dar jur ca nu mi-am imaginat ca va fi asa de greu. Au trecut 10 minute si deja mor de dor, mor sa imi pup puiul si sa ii simt pielea moale si calda! Da doamne sa fie bine si sa fi facut alegerea cea buna…

Cadou de la tati in Saptamana Mondiala a Alaptarii

4 Aug

Pentru mine, acest eveniment e fooaarte important, o incununare magnifica a acestui miracol, alaptarea. Sotul meu a acceptat provocarea si a scris ce inseamna pt el alaptarea. Mai jos, va redau mailul de la el:

“Ce inseamna pentru mine alaptarea

Liniste mentala: Maia e mai sanatoasa si mai protejata si stiu ca orice s-ar intampla tzitzi o calmeaza instant. Si nici o sticla de lapte praf din lume nu poate suplini nutrientii, protectia si bunatatea laptelui de mama. Confort: Tzitzi e disponibil non stop, e chiar langa noi, nu trebuie incalzit la 2 noaptea si nu trebuie indurate urletele si suspinele pe durata incalzirii laptelui praf. Dormim mai mult si mai bine multumita acestui gest natural. Frumusete naturala: Nu este nimic mai frumos decat sa-ti vezi bebelusul la sanul mamei mancand relaxat si inchizandu-si incet ochisorii adormind. Este cel mai minunat moment din lume. Gelozie: Este singurul lucru pe care nu pot sa-l fac pentru Maia si probabil motivul pentru care Maia o iubeste mai mult pe mami ei.”

Iubitul meu, iti multumesc!♥♡♥

20130730_112701